joi, septembrie 28

JOCUL CU AVIOANE

După ceva așteptare... jocul cu avioane a prins formă, viață!
Poate fi achiziționat de pe site-ul: 
www.claudiagrozalazar.ro
L-am creat cu multă pasiune și enormă dragoste!
Tot ce creez acum este în primul și în primul rând pentru copiii mei, dar mă gândesc la toți copiii lumii!  





sâmbătă, septembrie 16

La scoala din nou

Am revenit la serviciu dupa 1an si 7 luni. 
Cum am terminat orele "zbor" spre casa cu sufletul in buzunar. 
Imi e greu sa ma despart de micutii mei. Cand am ore dupa amiaza e foarte grea evadarea din casa. Simt dinainte de a ma schimba de haine ca ma pregatesc de plecare si cer in brate, ma urmaresc la fiecare pas. 
In zilele cand am ore dimineata fie au somn agitat si plang, iar eu sunt cheauna, fie la 6 cand trebuie sa plec sunt in picioare. 
Uneori ma gandesc ca trebuia sa fi incercat sa fac ceva de acasa. Dar tot aveam nevoie de pauze de iesit, etc. 
Cand ajung acasa, ma iau la joaca. Daca ma prefac ca dorm ma striga: "Mama,mami!" si imi ridica pleoapele cu degetele pufoase!
Sunt adorabili, pufosi, dulci, smecherasi, rasfatati! 
Uneori de la oboseala, griji, ii mai zgaltai,mai ridic tonul, apoi regret amarnic. Ei sunt niste copii atat de buuuuni! Ii iubesc enorm si voi face tot ce pot sa le ofer o copilarie frumoasa si o educatie buna. 
Cand ii scot afara, sunt in culmea fericirii! Parca le-as oferi o super vacanta! 
Ii ador si ma straduiesc sa le fiu o mama buna!

Noutati



Este creat cu sufletul. Este un caiet ca un joc. Merita avut! 

vineri, septembrie 8

În curând


11 povești cu învățăminte și 11 imagini ce pot fi colorate. Cartea este scrisă la cererea părinților de elevi din clasele pregătitoare. Fontul este mare și ușor de citit. 
Vă aștept cererile pe site: www.claudiagrozalazar.ro

sâmbătă, septembrie 2

DE toate

Ieri am început școala. Consiliu, colegi noi, acomodare, griji, ochii pe ceas. Alergătură. Emoții. Acasă, totul vraiște (sau aproape, dar prăfuit sigur). Cumpărături în drum. Mintea îmi proiectează toate celelalte proiecte, treburi, întâlniri, plăți,etc. Vreau să fac atâtea, dar nu mai pot. O nevralgie mă dărâmă, dar oricum nu este doar aceasta cauza. E oboseala, stres, teamă că nu mă voi descurca cu toate. E grija viitorului pentru copii. Cum  e mai bine să procedez? E atât de greu să le ordonez singură pe toate! 
Micuții mă așteptau ca niciodată în ușă.
Uneori simt că nimic nu se mai leagă. Că sunt prinsă de mâiini și de picioare (de-a dreptul împiedicată de la oboseală) și nu reușesc să finalizez nimic. 
Reclame la tot felul de medicamente și vitamine. Oare ele sunt soluția? 
Nu știu....
Doamne, Tu mă poți lumina și descurca în toate cele necesare!

marți, august 29

Greu

Când vezi că micuța se liniștește doar în brațele tale, indiferent că o doare ceva, că vrea să fie ținută în brațeori că este foarte obosită,e imposibil să nu te gândești la ce va face când tu ești la serviciu. Mă simt neputincioasă și îmi este tot mai greu! Mai devreme sau mai târziu voi fi nevoită să revin în câmpul muncii. Chiar dacă aș lucra de acasă, tot aș fi nevoită să lucrez, să îi privez de atenția mea. 
Am sufletul făcut țăndări!
Este o perioadă grea pentru mine... iar toate crizele, problemele și relele vin acum! 
Simt cum o depresie ghidușă îmi dă târcoale, iar eu sunt atât de singură! 
Caut soluții peste soluții, iar această frământare mă doboară fizic și psihic! 

luni, august 28

După două luni

Nu îmi vine să cred că nu am mai scris aici de atâta timp. Câte s-au întâmplat! 
Nu am avut nicio zi de vacanță, iar asta se simte teribil. Mai ales psihic! Sunt extenuată și nemulțumită și foarte tristă.
Casa este vraiște deoarece zugrăvim și parcă nu mai terminăm. 
Am decis să revin la școală de la 1 septembrie, nu din noiembrie cum ar fi conform calculelor.
Pregătesc cărți noi. 
Micuții mei sunt veseli și scumpi. Mă doare fiecare julitură, fiecare durere a lor. (acum o înțeleg pe mama când se agită foarte mult în momentele în care îmi era rău). 
Am locuit trei săptămâni acasă, dar parcă acasă e locul unde îmi e noua familie, unde fac regulile. Hahaha!
Sunt dezamăgită de oameni, dar viața merge înainte! Un șut în fund poate fi un pas uriaș înainte! 
ÎMI DORESC ENORM DE MULT SĂ FIE BINE, SĂ MĂ DESCURC CU TOATE, SĂ ZÂMBESC EU!
TOATE CELE BUNE ȘI VOUĂ!