joi, februarie 15

Mânie și oboseală

Uneori, vorbele spuse la oboseală dor. Însă, vorbele rostite la mânie, sfâșie. E greu când ești singură cu toate! Am dezamăgit oameni și îmi pare rău! Aș scrie zi și noapte! Am proiecte atât de frumoase, însă banii nu vin imediat și nici în sume consistente pentru plata facturile, nici măcar a scutecelor și  a laptelui praf (care încă se cere. E un moft.... este precum cafeaua pentru mine).
Mi se aruncă în față cum că sunt falsă și zâmbesc fățarnic! Poate.... îmi doresc să fiu un om bun și prezent acolo unde pot ajuta. Dar când orele din noapte și din zi nu îți sunt prietene, ești obosită și simți cum ficatul, splina și pancreasul explodează, nu prea poți să zâmbești senin. 
Îmi e dor de lectură pe săturate. E frustrant să „fur” câteva minute prin metrou sau tramvai. Vreau să citesc relaxată pe canapea, cu un ceai sau o cafea la îndemână.
Pe drum, îmi fac tot felul de liste în cap, imaginez scenarii cu soluții din cele mai frumoase și mai plauzibile. 
De unde pot cumpăra timp? 
De unde pot cumpăra mulțumire?
Cred că îmi doresc prea mult de la mine. Este vremea să mă organizez FOARTE, FOARTE, FOAARTE BINE! 

2 comentarii:

copilarim spunea...

Esti minunata stii? :)
Te imbratisez cu drag. Si stiu perfect cum e sa simti ca ii dezamagesti pe ceilalti (mai ales cand sunt oameni la care tii) - si eu simt ca dezamagesc in ultimul timp si cred ca si pe tine te-am dezamagit ... Dar adevarul este ca ma simt foarte obosita si nu mai reusesc sa fac tot ce imi doresc. De aceea, cred ca ar trebui sa incetinim un pic ritmul si sa ne regasim echilibrul... dincolo de acea goana impusa.

cu drag :*

DOAR NOI spunea...

@ copilărim:

Draga mea, nu m-ai dezămăgit! Nu ai promis că ai face ceva pentru mine și nu ai făcut! În schimb, eu m-am aventurat în prea multe, din drag și plăcere. Timpul însă nu se dilată,organismul meu este și el firav după doi ani de nopți nedormite și muncă intensă. De când am revenit la școală, programul, drumul, cerințele, stresul m-au epuizat. Uneori stau în fața calculatorului să scriu o poveste (deja schițată și gândită) și simt că nu am energie.
Îmbrățișări și bucurii!